Epopeile islandeză: descrierea, caracteristicile, conținutul și recenzii

epopeile islandeză - cel mai cunoscut gen de literatură scandinave. El a fost născut în secolul al 12-lea despre, într-un moment în țară, potrivit oamenilor de știință, a fost scris. Cu toate acestea, legende și tradiții orale a existat în trecut, și au format baza acestor lucrări.

scurtă descriere a

epopeile islandeză - este proză, spune de cele mai vechi timpuri, nu doar de stat , ci și zonele învecinate și a terenurilor. Acesta este motivul pentru care sunt o sursă valoroasă privind istoria țărilor nordice. În general, termenul se traduce prin „spune“. Parcela funcționează și datele de formă sunt diferite de prezentare a unor motive de libertate, abundenta de basm, care sunt adesea împletesc cu faptele reale ale trecutului. Eroii principali ai poveștii au devenit, de obicei, regi, războinici, regi. Astfel, islandeză epopei - un fel de cronică a evenimentelor, dar numai în prezentarea formă fantastică, semi-legendar. Dificultatea de înțelegere a realităților istorice din aceste lucrări este că ei vin la noi în copii, ediții secundare, manuscrise diminuatele, care este destul de dificil de a identifica textul original.

Tales of regi

epopeile islandeză pot fi împărțite în mai multe grupuri. Una dintre cele mai comune categorii - este povestea regelui norvegian. Unele lucrări spun de conducători individuali, dar există colecții de sinteză, cum ar fi celebrul „Cercul Pământului“, al cărui autor este atribuit celebrul colector de antichități scandinave, poet, istoric și om de stat Snorri Sturluson. Această colecție include o serie de povestiri din cele mai vechi timpuri până la 1177. Există, de asemenea, o saga a regelui danez, de exemplu, unul dintre ei spune despre un fel casa de guvernământ a estridsen.

Despre istoria islandeză și traduceri

Al doilea grup - poveștile reale despre cele mai multe din Islanda. Ele pot fi, de asemenea, împărțite în mai multe categorii. Există așa-numitele saga legendare, care la momentul respectiv au fost numite „false“, după cum a relatat pe secole insula înainte de colonizare, despre care foarte puțin a supraviețuit. Prin urmare, principala lor sursă au fost epopei antice, legende și cântece, care, de altfel, prezentate personaje găsite în folclorul altor popoare germanice.

Cel mai faimos saga islandeză în această serie - aceasta este, probabil, „Legenda clanului familiei sturlungar“, reprezentanții unei curse vechi care a luptat pentru putere. Acesta este caracterizat prin evenimente extraordinare de detaliu în imagine: textul poate fi găsit o mulțime de detalii și fapte istorice interesante despre trecutul țării. Al doilea grup include, de asemenea saga episcopilor, care spune despre vârstele clerului 11-14, precum și biserici din țară. Și, în sfârșit, al treilea grup - este lucrări, dedicate evenimentelor din istoria altor națiuni europene (cum ar fi „troian Saga“) tradus.

toponimie

Proeminent printre literatura scandinavă ocupă povești de islandezi. Aceste lucrări au o serie de caracteristici distinctive, care le diferențiază de alte lucrări de acest gen. Ele conțin un număr mare de indicații geografice, care, de altfel, este dificil de tradus în limba rusă. Textul poate fi găsit numele nu numai astfel de caracteristici geografice mari, cum ar fi râuri, lacuri, munți, dar și sate, cătune, sate. Această din urmă împrejurare se explică prin faptul că legenda de acest fel - este în primul rând povestea unui om care, în timpul creării lucrărilor de viață într-o anumită localitate. De exemplu, islandeză „balenă saga“ înseamnă numele fiordului, în cazul în care a trăit personajul principal. Toate aceste nume loc este de mare importanță în analiza surselor, deoarece conține informații valoroase cu privire la natura.

problemă istoricitatea

A doua trăsătură caracteristică a acestor lucrări - este autenticitatea lor aparentă și realism. Faptul că autorii au crezut sincer că codul lor de eroi a existat o dată, și, prin urmare, în detaliu, a descris chiar și meticulos acțiunile lor, fapte, un dialog, dând narativ deosebit de convingător. Mulți oameni de știință chiar și „a lua“ pe textele, luând de multe ori cele de mai sus pentru adevăr. Cu toate acestea, contextul istoric și realitățile specifice sunt încă vizibile, dar ele sunt acoperite cu un strat de un astfel de folclor puternic, care separa adevarul de fictiune poate fi foarte dificil.

Problema paternității

Cu ceva timp în istoriografia dominată de părere că cei care au înregistrat saga nu au fost autorii lor imediate, dar a înregistrat numai tradiția orală. Cu toate acestea, în secolul 20 a existat o ipoteza ca naratori, care sunt bine familiarizați cu folclorul vechi nordică, a creat propriile lor opere originale. Opinia predominantă este că acești scriitori, colectare și prelucrare a materialului folclor literar, cu toate acestea, aduce într-o mulțime de propria lor, astfel încât tradiția operelor lor populară este strâns legată de cel literar. Acest lucru contribuie la faptul că este destul de dificil să se determine care toate la fel a fost autorul original al lucrării. De exemplu, islandeză „eymundar þáttr hrings“, norvegiană Konung, care au participat la evenimentele din istoria Rusiei vechi, este păstrată în „Saga lui Olaf Sfântul“, al cărui autor este atribuită în mod tradițional Sturluson spus, dar aceasta este doar o presupunere care nu este dovedit pe deplin.

Despre țara noastră

În aceste lucrări, așa cum sa discutat mai devreme, există dovezi ale altor țări nordice, inclusiv țara noastră. Multe fire narative chiar se suprapun, oamenii de știință găsesc adesea paralele între textele legende scandinave și cronicile antice. Vecinii lor sunt adesea acordat atenție epopeile islandeze. Rusichi (numele poporului) au fost de multe ori, dacă nu chiar în centrul atenției, participanții complete ale evenimentelor. De multe ori menționat în lucrările de teren din Rusia, o zonă în care există una sau alta poveste. De exemplu, „Saga de pietoni Hrolve“, datând din secolul al 14-lea, acțiunea se mută la Ladoga, în cazul în care eroul se căsătorește cu fiica regelui câștigă și devine conducătorul suedezilor. De altfel, în această poveste are un teren foarte similar cu celebra legenda Wise Oleg (povestea prințului și calul său). Acest lucru dovedește încă o dată cât de aproape au fost contacte culturale între cele două popoare.

Aici este de remarcat faptul că faimoasele „hrings eymundar þáttr“ conține, de asemenea, informații despre istoria veche rusă. Ea spune cum protagonistul, Konung ajunge la serviciul Printului Yaroslav și a intrat în serviciul său. El ia parte la evenimentele politice tumultoase ale timpului asociat cu lupta pentru putere a domnitorului. Astfel, saga islandeză Viking Rusiei de Nord este o sursă suplimentară interesantă a istoriei țării noastre.

S. Sturluson

Acesta este primul scriitor si colectionar de antichitati islandeze care au supraviețuit știri. Om de știință de colectare de folclor, poezii si, cel mai probabil, a fost cea mai mare colecție de două literatura islandeză: un fel de manual poezie skaldic și o colecție de epopeile. Datorită avem omul idee destul de detaliată a ceea ce constituie o veche tradiție. El nu se limiteze numai la repovestirea și prelucrarea de lucrări gata făcute, dar a scris povestea poporului său în contextul evenimentelor europene, din cele mai vechi timpuri. saga regală islandeză a Europei de Est de autor sale - un material valoros asupra geografiei și numele de locuri din regiune.

În eseul său, există, de asemenea, unele informații despre slavii. El a încercat să explice instrumentele și tehnicile de poezie scandinave nivel aproape științifice prin exemplul propriei sale compoziții. Aceasta oferă o indicație de moduri lexicale și lingvistice pentru a crea povești. Astfel, lucrarea sa - aceasta este o perioadă de o imensă insumarea a literaturii islandeze vechi.

opinii

În general, punctele de vedere ale epopei islandeze sunt extrem de pozitive. Cititorii și utilizatorii spun că a fost interesant să se familiarizeze cu viața și sistemele sociale ale popoarelor antice. De asemenea, ei subliniază faptul că un mod foarte simplu relații umane transferate în aceste povești, care dă un farmec unic de poveste. Cu toate acestea, unii cititori vor indica faptul că limba epopei este destul de uscat și monoton, că au prea multe nume, personaje și actori care pot împiedica grav percepția întreaga poveste. Cu toate acestea, cei mai mulți utilizatori sunt sfătuiți să aveți grijă să citiți cel puțin o parte epopeile oricine este interesat în limba rusă vechi (și nu numai) și cronici ale istoriei medievale.