Romanul „Inimă de câine“: istoria creației și a destinului

Romanul „Inimă de câine“, istoria creării care este prezentată în acest articol - una dintre cele mai faimoase opere ale scriitorilor ruși de la începutul secolului XX MIHAILA Afanasevicha Bulgakova. Povestea scrisă în primii ani ai puterii sovietice, reflectă foarte precis starea de spirit care a predominat în noua societate. Deci, exact ceea ce a fost interzis pentru a imprima până la perestroika.

Istoria lucrărilor de scriere

Romanul „Inimă de câine“, povestea creației care își are originea în 1925, a fost scrisă de Bulgakov pe termen scurt. Doar peste trei luni. În mod firesc, ca un om sensibil, el a avut puțină încredere în faptul că un astfel de produs poate fi imprimat. Prin urmare, se consumă numai în listele și era cunoscut doar de cei mai apropiați prieteni și asociații săi.

În mâinile guvernului sovietic a venit pentru prima dată în 1926, romanul „Inima unui câine.“ În istoria acestei oglindă timpurie sovietică a jucat de fapt, rolul a GPU-ului, care a găsit în timpul unei percheziții a scriitorului la 7 mai. Manuscrisul este confiscat. Istoria „Inimă de câine“, deoarece a fost strâns legată de arhivele sovietice poliției secrete. Toate editoare de text găsite sunt acum disponibile pentru cercetători și critici literari. Acestea pot fi găsite în Biblioteca de Stat din Rusia. Acestea sunt stocate în departamentul de manuscrise. În cazul în care analizează cu atenție istoria „Inimă de câine“ de Bulgakov te ridici in fata ta personal.

Soarta lucrează în Occident

Oficial citit acest lucru în Uniunea Sovietică a fost ireal. În URSS, acesta este distribuit exclusiv în samizdat. Istoria „Inimă de câine“ știa toată lumea, așa că mulți au încercat să-l citească, că a sacrificat somnul lor. Dupa manuscrisul a trecut pentru o perioadă scurtă de timp (de multe ori doar pentru o noapte), în dimineața a trebuit să dea altcuiva.

Încercările de a imprima un eseu Bulgakov în Occident au fost luate în mod repetat. Istoria romanului „Inimă de câine“ în străinătate a început în 1967. Dar nu sa întâmplat fără cusur. Textul a fost copiat în grabă și neglijent. văduva scriitorului Elena Sergeevna Bulgakova nu a fost deloc conștienți de acest lucru. În caz contrar, s-ar putea verifica acuratețea poveștii de text „Inimă de câine.“ Istoria creării lucrării în editurile occidentale este că au primit manuscris foarte inexacte.

Pentru prima dată a fost publicat oficial în 1968, în revista „Faces“ în germană, care se bazează în Frankfurt. Și, de asemenea, în revista „Student“, care a produs Alek Flegon din Londra. În acele zile, a existat o regulă nescrisă conform căreia, în cazul publicării artei în străinătate publicării în patria devine automat imposibilă. Aceasta a fost istoria creației și „Inimă de câine“ de Bulgakov. Apar într-o casă de publicare sovietică, apoi a fost doar ireal.

Prima publicare a patriei

Numai mulțumită glasnosti si perestroika cititorii ruși au devenit disponibile mai multe dintre lucrările cheie ale ai secolului XX. Inclusiv „Inimă de câine.“ Istoria creației și destinul poveștii este de așa natură încât la domiciliu, lucrarea a fost publicată pentru prima dată în 1987. Sa întâmplat în revista „Star“.

Cu toate acestea, fundația a servit toate aceeași copie inexactă cu care povestea a fost tipărită în străinătate. Ulterior, cercetatorii au estimat că acesta conține cel puțin o mie de gafe și declarații eronate. Cu toate acestea, în această formă, până în 1989 a fost tipărită „Inimă de câine“. Istoria scurt ar putea potrivi pe doar câteva pagini. De fapt, zeci de ani au trecut înainte ca povestea a ajuns la cititor.

Textul original

Am corecta această inexactitate cunoscut cercetător nefericit al creativității Bulgakov, textuale și critic literar Lidiya Yankovskaya.

Ediția din două volume selectate lucrări de Bulgakov , ea a publicat mai întâi textul original așa cum o știm astăzi. Deci, a fost scris de Bulgakov însuși în „Inimă de câine.“ Istoria poveștii, așa cum am văzut, nu a fost ușor.

Terenul de poveste

lucrări de acțiunea are loc în capitală în 1924. În centru - un chirurg celebru, știință luminator Filipp Filippovich Preobrazhensky. Cercetarile sale principale se concentreaza pe intinerirea corpului uman. Acest lucru a obținut un succes fără precedent. Pentru consultații și operații pentru că este scris aproape prima persoană a țării.

In alte studii, el a decis pe un experiment indraznet. Transplant de un câine pituitară uman. Ca animale experimentale alege curte convenționale de câine, care într-un fel bătut în cuie mingii să-l pe exterior. Consecințele devin literalmente șocante. Un scurt timp mai târziu Ball a început să se transforme într-o persoană reală. Cu toate acestea, natura și conștiința le-a dobândit, nu de la un câine, iar pe bețivii și snapper Klima Chugunkina, care a deținut glanda pituitara.

La început, povestea a fost distribuit numai în cercurile academice printre profesori, dar în curând scurgeri de la presa. Am aflat despre ea întregul oraș. colegii Schimbarea la Față a exprimat admirația și spectacol Ball medici din intreaga tara. Dar Filipp Filippovich să înțeleagă mai întâi ce consecințele vor fi teribil această operațiune.

Schimbarea la Ball

Între timp, pe minge, care sa transformat într-o ființă umană completă, ea începe să aibă un impact negativ asupra activistului comunist numele Shvonder. De la o inspiră, că proletarul, care asupresc burgheziei, reprezentată de profesorul Preobrazhensky. Asta este exact ceea ce se întâmplă, care a luptat împotriva Revoluției din Octombrie.

Acesta oferă erou documentele Shvonder. El nu mai Ball și bile Poligraf Polygraphovich. Aranjate să lucreze în serviciul pentru captarea și distrugerea animalelor fără stăpân. În primul rând, este, desigur, interesat de pisici.

Influențat Shvonder si margele comuniste literatura de propagandă începe profesor nepoliticos. Necesar să se înregistreze. În cele din urmă el a scris o denunțare a medicilor care l-au transformat dintr-un câine într-un om. Toate se termină într-un scandal. Preobrazhenisky care nu poate tolera, și în continuare, face operațiunea inversă, returnarea câine Sharik glanda pituitară. El pierde în cele din urmă fața sa umană și a revenit la abrutizare.

satiră politică

Acest produs - un exemplu viu al ascuțite satiră politică. Cea mai comună interpretare este asociată cu ideea de a trezirii conștiinței proletare, ca urmare a Revoluției din Octombrie. Bile este o imagine alegorică a proletariat clasice, care, după ce a primit un număr neașteptat de mare de drepturi și libertăți, acesta începe să arate un interes pur egoiste.

Soarta finală a creatorilor poveste Sharikova arată concluzie dinainte. Acest lucru, în funcție de mulți cercetători, Bulgakov a prezis viitoare represiunilor în masă anilor '30. Ca urmare, ei au suferit mulți comuniști fideli, care au câștigat victoria în revoluție. Ca urmare a luptelor interne dintre ei au fost împușcați, iar unii deportați în lagăre.

Finalul a inventat, de asemenea, Bulgakov, multe par artificiale.

Bile - un Stalin

Există o altă interpretare a poveștii. Unii cercetători cred că a fost o satiră politică puternică asupra conducerii țării, care a lucrat la mijlocul anilor '20.

Sharikova prototip în viața reală este Iosif Stalin. Nu întâmplător că atât „fier“ nume de familie. Să ne amintim că numele original al persoanei transplantat de câine hipofiză - Klim Chugunkin. Conform acestei literatură, prototipul profesorului Schimbării a fost un lider al revoluției, Vladimir Lenin. Și asistentul său Dr. Bormental, care este în mod constant în conflict cu mingea - este Troțki, al cărui nume real - Bronstein. Și Bormental și Bronstein - nume de familie evrei.

Sunt prototipuri pentru alte caractere. Asistent Preobrazhenskogo Zina - este Zinoviev, Shvonder - Piatra si Daria - Dzerjinski.

cenzura sovietică

rol important în istoria creării acestei piese jucat de cenzorii sovietici. În prima ediție a romanului conținea referiri directe la figuri politice ale vremii.

Bulgakov în inima lui sperat să-l publice. Și chiar a luat la Almanahul „Nadra“. Dar de acolo a decis să nu trimită la corectura în Glavlit, care a trebuit să aprobe conținutul revistei. Deci, se pare editorii nesigure.

Una dintre copiile manuscrisului a căzut în mâinile lui Kamenev, care a impus o interdicție strictă privind publicarea romanului, numindu-l „un pamflet ascuțit în prezent.“ Lucrarea samizdat, a început să se răspândească pe mâini doar din anii '30 din. Faima ca întreaga țară a câștigat mult mai târziu - în timpul perestroikăi