Limba austriacă. Limba oficială a Austriei

Limba austriacă este un fel de germană standard. El are propria sa formă scrisă și orală. Este utilizat în Austria și în nordul Italiei. Această limbă este considerată cea mai importantă în acest domeniu. Acesta este cel care este principalul în mass-media și în alte situații formale. În viața de zi cu zi, mulți austrieci folosesc dialectul bavarez și alemanic al limbii germane.

Republica Austria

Limbajul, care este acum oficial în stat, sa născut la mijlocul secolului al XVIII-lea. În 1774, împărăteasa Maria Tereza și fiul ei Iosif al II-lea au introdus învățământul obligatoriu. În acel moment Imperiul Habsburgic era multilingv. Standardul scris era "înalt german". O influență semnificativă asupra lui avea dialectele bavareze și alemanice. Lingvistul Johann Sigmund Popovich a propus crearea unui nou standard. Baza ei urma să fie dialectul sud-german. Cu toate acestea, din motive practice, sa decis să se stabilească limbajul "sasilor clericali" ca standard. Acesta a fost inițial folosit ca birou administrativ în zonele Meissen și Dresden.

Austria modernă este un stat european, capitala sa este Viena. Se învecinează cu Germania în nord. Populația Austriei este de 8,66 milioane de persoane. Localnicii domina aici. Printre minoritățile naționale se numără germanii, sârbii și turcii. Suprafața totală a statului este de 83.879 kilometri pătrați. Austriac german este mai moale și mai melodic, care este facilitată de utilizarea pe scară largă a sufixului-l. Această limbă este vorbită de 88,6% din populație. Atât limba scrisă, cât și limba vorbită a locuitorilor Austriei diferă de cea germană oficială. Mai presus de toate, este similar dialectului bavarez.

Astfel, limba oficială austriacă are aceeași origine geografică ca suedeză și germană. Cu toate acestea, în fiecare țară există dialecte. Această scriere separată a fost folosită de mulți ani. Este foarte complex în structura și vocabularul gramatic. "Limba clericală saxonă" nu este ușor de înțeles nici măcar austricii și germanii nativi. Există o mulțime de termeni speciali în ea. Această formă nu are soiuri regionale, așa cum a fost folosită de guvern, care se află la Viena de mulți ani. Astăzi se utilizează din ce în ce mai puțin, în documente se înlocuiește treptat cu standardul german.

Limba austriacă modernă

Noul standard scris a fost elaborat de Josef von Sonnenfels. Este folosit în manualele școlare moderne din 1951. Ele sunt publicate de Ministerul Federal al Educației, Artei și Culturii din Austria. Înainte de aceasta, timp de aproape 300 de ani, dialectul vorbit de familia imperială a habsburgilor și știa era standardul. Avea un mare grad de sunete nazale comparativ cu versiunea modernă. Limbajul nu a fost stabilit ca un standard - a fost vorbit de o societate înaltă.

Germana este limba oficială în Austria în conformitate cu Constituția Republicii. Aproximativ 8 milioane de oameni vorbesc. Legea stabilește, de asemenea, limbile minorităților naționale . În Carintia și Styria se folosește limba slovenă, în Burgenland - maghiară și croată.

Ca dialect

Limba germană este pluricentrică. Prin urmare, nu se poate spune care dintre formele sale, adoptate ca oficiale în alte state, este corectă. Limba austriacă pare să fie una dintre varietățile standardului german. Situația este similară cu relația dintre engleza britanică și cea americană. Există o diferență în unele aspecte minore (de exemplu, pronunție, vocabular, gramatică), cu toate acestea, locuitorii din Austria și Germania pot comunica.

Germană standard în Austria

Dicționarul oficial definește regulile de gramatică și pronunțare adoptate în stat. Ultima reformă a avut loc în 1996. Cu toate acestea, Republica Austria folosește limba într-un mod diferit decât în Germania. Diferențe notabile în termeni culinari, economici și juridici. Acest lucru se datorează particularităților istorice ale formării Austriei și Germaniei ca state separate de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Gramatică și vocabular

Dialectul austriac al limbii germane, la fel ca și elvețianul, folosește verbul auxiliar în perfecțiunea nu numai pentru a exprima mișcarea, ci și pentru a sta. În discursul oral, forma de preterit nu este aproape folosită. O excepție sunt câteva verbe modale. De asemenea, germanul austriac diferă în termeni lexicani. De exemplu, în Germania, ianuarie se numește Januar. În Austria, Jänner, "acest an" se traduce ca heur, nu dieses Jahr, "scări" - Stiege, nu Treppe, "horn" - Rauchfang, nu Schornstein. Există numeroși termeni administrativi, legali și politici, nume de produse. Printre acestea:

• Cartofi. În germană - Kartoffeln. În Austria - Erdäpfel.
• Crema bătută. În germană - Schlagsahne. În Austria - Schlagobers.
• Carne de vită. În germană - Hackfleisch. În Austria - Faschiertes.
• Fasole verde. În germană - Kartoffeln. În Austria - Erdäpfel.
• Conopidă. În germană - Blumenkohl. În Austria - Karfiol.
• Varza de Bruxelles. În limba germană - Rosenkohl. În Austria - Kohlsprossen.
• Caise. În germană - Aprikosen. În Austria - Marillen.
• Tomate. În germană - Paradeiser. În Austria - Tomaten.
• Clătite. În germană - Pfannkuchen. În Austria - Palatschinken.
• Masa brânzei de masă. În germană - Quark. În Austria - Topfen.
• Hrean. În germană - Meerrettich. În Austria - Kren.

Nu trebuie să uităm de "prietenii falsi" ai traducătorului. Unele cuvinte în ambele limbi sunt scrise în același mod, dar au semnificații complet diferite.

Aspecte regionale

Germana austriacă include o serie de dialecte. Ele pot fi auzite în discursul de zi cu zi. Este mai ușor pentru oamenii din Bavaria să înțeleagă austriecii. Cuvintele simple sunt aceleași sau foarte asemănătoare în multe dialecte, dar ele pot fi pronunțate în moduri diferite. Este adesea posibil să se înțeleagă unde sa născut interlocutorul, aproape imediat. După aderarea Austriei la Uniunea Europeană, limbajul său oficial a fost protejat prin Protocolul nr. 10. Au fost identificate în total 23 de termeni care se referă la agricultură. Trebuie remarcat faptul că acesta este un caz fără precedent. Aurul german este singurul limbaj pluricentric recunoscut de legislația internațională sau europeană.