Politica lingvistică și să sprijine drepturile minorităților

Problema lingvistică în ultimii ani au devenit din ce în ce obiectul retoricii politice, promisiuni pre-electorale și flirta cu alegătorii. Adesea, aceasta este doar o acoperire în picioare probleme în domeniile social și economic, dar există țări în care problema unei limbi ca stat „este în valoare de o margine.“ Politica lingvistică a statului ca un set de măsuri menite să susțină aceeași limbă sau mai multe limbi, își propune întotdeauna să se unească diferitele popoare care populează țara într-o singură integral de stat - națiune. Un alt lucru este modul de a realiza dorit.

Avem în fața ochilor multe exemple istorice de politică lingvistică ineptă a condus la un efect total opus - în loc de a uni oamenii, ea a separat, alimentat sentimentul separatiste și a dus la tensiuni interne, uneori ducând la conflicte civile. De exemplu, în Marea Britanie înapoi în profesori mijlocul secolului XX elevii sancționați care au mâncat discursul Welsh, cuvinte irlandeze sau scoțiene. Conflictul armat din Irlanda de Nord purta nu numai un caracter religios (catolici împotriva protestanti), dar , de asemenea, limba (irlandeză împotriva englezilor).

În Franța, în 1794 Republica a adoptat o lege care interzice utilizarea oricare dintre celelalte limbi și dialecte din țară, pe lângă franceză literară (de fapt, este un dialect al provinciei Ile-de-France). Această lege a fost abrogată abia în 1951, dar o jumătate de secol occitană, bască, provensal, Breton, italiană, corsicană și altele - au dispărut aproape în întregime. Fie că acest lucru a condus la politica lingvistică a unității poporului? Departe de ea - și demonstrațiile în masă de asteptare pentru revigorarea limbilor regionale naționalități conlocuitoare Franța sunt un exemplu clar în acest sens.

În Imperiul Austro-Ungar, politica lingvistică a avut ca scop de manevră și un fel de liniștire a teritoriilor cucerite. În ciuda faptului că comunicarea dintre monopolul și coloniile au mers la guvernul sprijinit limbile naționale germane, austro-ungare: Deschide școlile slovace, susține echipele creative ucrainene și poloneze să sponsorizeze talentat tânăr italian. Prin urmare, „primăvara națiunilor“, iar mai târziu - prăbușirea Imperiului Austro-Ungar nu a avut loc cu privire la problema limbii, ci pur politic.

Spre deosebire de Rusia țaristă, care a fost suprimat de toate „non-rus“, din 1917 a început să promoveze limbile regionale să sprijine ideologia. Cu toate acestea, promovarea în continuare a afacerilor nu a venit. În 30-e exagerat în mod activ opinia că Uniunea Sovietică doar 15 popoare frățești, iar cele 15 republici unionale de limbi suportate în mod activ. În același timp, fără nici un sprijin din partea guvernului au fost, de exemplu, vechi germane mongolă, finlandeză și alte limbi, ale căror difuzoare compacte sau împrăștiate reședința pe teritoriul URSS. În plus, guvernul a anunțat limbile unor republici ale „subdezvoltate“ cer „ingineria limbajului“ - , astfel încât moldovenii transferat cu forța din alfabetul latin la chirilic. În 50-60-e ale politicii de limbă sovietică implicit, dar radical schimbat: atunci când întreaga declarație de susținere republicile unionale de limbi, nu să vorbească în limba rusă, să fie „natsmenov“ a devenit demodat, a fost un semn de înapoiere și de origine rurală. Consecința nefericită a acestei politici, putem observa un exemplu rusificată Kazahstan, Belarus, Ucraina și Moldova în parte.

Politica lingvistică în Rusia, din păcate, moștenit multe dintre tendințele defunctului URSS. În plus față de declarațiile, susținând pentru a sprijini limbile naționale districte, republici și provincii, guvernul rus de multe ori uită despre limbile minoritare, care trăiesc în compact stat. Desigur, fiecare cetățean ar trebui să cunoască limba de stat a țării, dar asta nu înseamnă că este interzis să vorbească și să învețe copiii să vorbească în limba maternă. În cazul în care statul nu va fi la cel mai înalt nivel pentru a sprijini limbile minorităților naționale, folosind pârghiile autorităților administrative, mass - media și promovarea scriitorilor scris în limbile minorităților naționale, după un anumit timp, aceste limbi și dialecte mor, și vom rămâne un sentiment de nemulțumire, resentimente și conflicte naționale .